Stimaţi ascultători, cetăţenii care trăiesc în principal în China din salarii primesc lunar un extras din statul de plată în care este consemnată retribuţia cuvenită pentru luna respectivă. Prin urmare, cifrele din extrase stau mărturie, asemenea unui barometru, şi dovedesc evoluţia vieţii populaţiei.

Bătrânul Du, în vârstă de 98 de ani, locuieşte într-un bloc obişnuit din Qingdao, oraş din provincia Shandong din estul Chinei. Are un fiu, o noră şi o nepoată. Duce o viaţă tihnită în această familie ce reuneşte trei generaţii. Înainte de a ieşi la pensie a fost muncitor într-o fabrică de combustibil. Vorbind despre veniturile sale, bătrânul a menţionat:

„Înainte de 1949, an în care s-a proclamat R.P. Chineză, nu aveam nici destui bani pentru mâncare. După eliberarea ţării s-au asigurat condiţiile primare de viaţă. Când am ieşit la pensie, în anul 1975, aveam un salariu modest, în jur de 80 de yuani."

În anii 60-70 din secolul trecut, datorită deficitului serios de bunuri materiale, pânzeturile, carnea, ouăle şi alte mărfuri strict necesare pentru viaţa de zi cu zi se asigurau pe cartele de raţii. Salariul mediu al muncitorilor era de circa 38 de yuani, care abia ajungeau pentru asigurarea hranei şi a îmbrăcămintei. Pentru oamenii de rând, fără alte venituri, nivelul de trai era evident scăzut.

În anul 1978 China a început să aplice politica de reformă şi deschidere. De atunci salariile populaţiei au înregistrat o creştere constantă. Până şi bătrânul Du, care a ieşit de mult la pensie, beneficiază de rezultatele reformei.

„Pensia a crescut de multe ori, ajungând anul trecut la peste 1.700 de yuani. În 1999 m-am mutat într-un cămin pentru oameni vârstnici. Trăiesc bine acolo. Plătesc numai 380 de yuani lunar, pentru masă. Serviciile de acolo sunt foarte bune. Mă bucur de o îngrijire impecabilă."

În anii Republicii Populare, sistemul de remuneraţie din China a trecut prin 4 transformări majore. Mai întâi salariul în natură a fost înlocuit cu cel în bani. Apoi s-a aplicat sistemul de salarizare bazat pe clasificarea angajaţilor în diferite categorii de muncă conform posturilor şi calificării. Acum salariile de bază sunt suplimentate cu premii în bani, sporuri de vechime în muncă şi altele. În prezent bătrânul Du primeşte o pensie lunară de 1.750 de yuani, de peste 20 de ori mai mare decât aceea din anul în care a ieşit la pensie.

Du este foarte mulţumit de viaţa fără grăjă pe care o trăieşte astăzi. Uneori se gândeşte însă la nepoata sa, Xiaoxin, care lucrează la Shanghai.

Xiaoxin, absolventă de facultate în 2003, lucrează într-o întreprindere de stat de comerţ exterior din metropola Shanghai. La început primea un salariu lunar de peste 3.000 de yuani şi stătea într-o cameră închiriată. Anul trecut a cumpărat în rate un apartament cu o suprafaţă de peste 60 mp. A putut face acest lucru pentru că constituirea fondului de acumulare pentru locuinţe i-a sporit încrederea în capacitatea ei de plată.

„În ultimii doi ani fondul de acumulare a crescut substanţial. La ora actuală acesta depăşeşte 1.000 de yuani pe lună. Pentru noi, care am cumpărat locuinţe în rate, această sumă este destul de importantă pentru uşurarea poverii."

Siatemul fondului de acumulare pentru locuinţe a fost creat în ţara noastră pentru asigurarea condiţiilor de locuit ale populaţiei. Potrivit acestuia, o pondere determinată din salariul unui angajat este oprită pentru formarea fondului pentru locuinţe. Fondul respectiv este suplimentat de unitatea în care lucrează angajatul cu aceeaşi sumă de bani. Când salariaţii cumpără sau închiriază locuinţe, au voie să folosească banii din acest fond. Fondul de acumulare sporeşte o dată cu creşterea vechimii în muncă. Xiaoxin a cumpărat la finele lui 2006 un apartament cu ajutorul părinţilor şi al creditele bancare. Plata ratelor este asigurată în bună parte prin fondul de acumulare.

Xiaoxin are acum casa la Shanghai. Este însă o tânără cam ambiţioasă şi nu se mai mulţumeşte cu cifrele de pe extrasul de salariu. Doreşte ca banii rămaşi în fiecare lună din salariu să-i aducă venituri mai mari.

„În prezent economia se dezvoltă rapid. S-au înmulţit şi canalele pentru investiţii. Tot mai mulţi încep să depună pentru fonduri investiţionale sau să cumpere acţiuni. La sfârşitul anului trecut am încercat şi eu. Până acum am realizat venituri satisfăcătoare."

Practica lui Xiaoxin de a investi în astfel de fonduri şi a cumpăra acţiuni n-a fost acceptată la început de părinţii ei. Totuşi noua viziune asupra consumului a tinerilor precum Xiaoxin a început să-i influenţeze şi pe oamenii între două vârste. Tatăl lui Xiaoxin lucrează într-o întreprindere cu capital mixt chino-străin şi primeşte în fiecare lună un salariu frumos.

„în 1990 am venit să lucrez în actuala întreprindere. Salariul meu de atunci era ceva mai mare de 400 de yuani. O dată cu creşterea eficienţei economice a întreprinderii, acesta a crescut de aproape 10 ori."

Conform datelor statistice, în 2006 volumul total al salariilor angajaţilor din China depăşea 2.300 de miliarde de yuani, cu 13,5% mai mult decât în anul precedent. Creşterea veniturilor a contribuit la schimbarea structurii de consum. Chinezii nu mai cheltuiesc în principal pentru hrană şi îmbrăcăminte. Veniturile lor sunt orientate tot mai mult spre cumpărarea de articole eletrocasnice şi locuinţe, spre învăţământ, turism şi loisir.

„În trecut ne străduiam să rezolvăm problema hranei şi îmbrăcămintei şi cea a protecţiei fundamentale. În prezent, odată cu ridicarea nivelului viaţă, ambiţiile noastre s-au schimbat. Suntem tot mai pretenţioşi. În 1980 am cumpărat un televizor alb-negru cu diagonala de 9 inchi. Mai târziu am înlocuit televiziorul alb-negru cu unul color de 17 inchi. Am acum un televizior color de 29 de inchi. Au apărut televizoarele cu plasmă, care ne aşteaptă să le cumpărăm. Au crescut şi cheltuielile pentru sănătate şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă. Odată cu creşterea veniturilor buzunarul ne permite să cheltuim mai mult pentru sănătate, să cumpărăm produse tonifiante, să facem sport, turism şi altele."

La Shanghai Xiaoxin încearcă să adune bani pentru o specializare în străinătate. La Qingdao tatăl ei vrea să înlocuiască televizorul de 29 de inchi cu unul cu plasmă. Bunicul lui Xiaoxin îşi petrece fericit bătrâneţea şi speră că va mai trăi 8-10 ani. Deci aceşti membri ai unei familii oarecare din ţara noastră care trăiesc din salariu şi pensie înaintează pas cu pas în direcţia realizării propriilor visuri.